Agregatorul independent in Romania: rol reglementat, dar operabilitate incerta

Cuprins

1. Introducere
2. Ce este agregatorul independent
3. Cadrul romanesc: ce recunoaste deja legislatia
4. Arhitectura FSE – PRE – SB: fluxul complet
5. Notificarile de program si limita NP individuale
6. Baseline-ul: piesa lipsa dintre masurare si schimb bloc
7. Cooperare intre PRE-uri, acces la date si riscul de blocare concurentiala
8. Modelul operational propus si solicitari catre ANRE, Transelectrica si OPCOM

Glosar

1. Introducere

Agregatorul independent ar trebui sa fie una dintre piesele-cheie ale tranzitiei energetice. El poate transforma flexibilitatea unor active distribuite — productie, consum, stocare, prosumatori, active hibride — intr-un produs valorificabil in piata de echilibrare.

Cadrul romanesc vorbeste deja despre agregatori. Ordinul ANRE nr. 127/2021 aproba atat Regulamentul FSE (aplicabil furnizorilor de servicii de echilibrare si furnizorilor de rezerva de stabilizare a frecventei), cat si Regulamentul PRE (aplicabil partilor responsabile cu echilibrarea). In aceste texte apar notiunile de FSE, GFR, PRE, NP si SB — toate esentiale pentru agregare.

Problema reala nu este ca agregatorul lipseste din reglementari. Problema este ca rolul sau este inca greu de operat cap-coada.

Regulile exista pe fragmente: calificare tehnica, ofertare, activare, masurare, notificari de program, schimburi bloc, dezechilibre. Dar aceste fragmente nu sunt inca sudate intr-un flux operational clar pentru cazul agregatorului care opereaza active aflate in portofoliile altor furnizori sau PRE-uri.

Tensiunea centrala

Agregatorul independent este recunoscut juridic, dar poate fi blocat operational. Activarea unui activ flexibil nu modifica doar o comanda tehnica intr-un EMS — ea modifica energia produsa, consumata sau injectata in retea, afectand pozitia masurata a unui activ, pozitia contractuala a unei PRE si calculul dezechilibrelor.

De aceea, agregarea independenta nu poate fi tratata doar ca o activitate comerciala intre client si agregator. Ea trebuie integrata in mecanismul de responsabilitate a echilibrarii.

Cele patru teme care trebuie clarificate

1. Rolul agregatorului ca FSE si legatura obligatorie cu o PRE

2. Accesul agregatorului la notificari de program si date de masurare

3. Metodologia de baseline pentru active fara NP individuala

4. Obligatia de cooperare intre PRE-uri cand activele flexibile sunt mandatate catre un agregator aflat in alta PRE

Fara aceste clarificari, agregatorul independent exista doar formal. Clientul poate avea flexibilitate, agregatorul poate avea tehnologie, piata poate avea nevoie de servicii de echilibrare — dar daca mecanismul se blocheaza la nivel de date, baseline sau SB, nimic nu functioneaza.

Agregarea independenta nu mai este o discutie despre viitor. Este o discutie despre cum facem regulile existente sa functioneze.

2. Ce este agregatorul independent

Definitie practica

Agregatorul independent este participantul care, pe baza unui mandat primit de la titularul activului, organizeaza si valorifica flexibilitatea unor active de productie, consum, stocare sau hibride, inclusiv prin rol de FSE in piata de echilibrare, fiind necesar sa fie conectat la o PRE pentru atribuirea ofertelor, ajustarea pozitiilor contractuale si gestionarea dezechilibrelor rezultate din activare.

Agregatorul nu doar observa flexibilitatea — el o organizeaza, o asuma, o ofera, o activeaza si o regularizeaza.

Cele trei niveluri ale rolului

Daca lipseste nivelul de echilibrare, agregatorul ramane o platforma tehnica utila, dar nu devine complet operabil ca participant in piata de echilibrare.

Rolurile din piata — distinctii esentiale

Ce inseamna “independent”

Independenta agregatorului nu inseamna izolare fata de piata. Inseamna ca titularul activului poate mandata o alta entitate decat furnizorul sau sa ii valorifice flexibilitatea. Dar aceasta independenta comerciala trebuie dublata de un cadru operational — altfel devine teoretica.

Daca agregatorul are mandatul clientului dar nu are acces la date, nu poate calcula activarea. Daca nu poate calcula activarea, nu poate justifica SB-ul. Daca SB-ul nu poate fi justificat, PRE-ul furnizorului poate contesta. Iar daca PRE-ul furnizorului poate bloca procesul, agregatorul devine dependent de un participant care poate avea interes comercial contrar.

3. Cadrul romanesc: ce recunoaste deja legislatia

Principiul: fara bariere nejustificate

Regulamentul FSE (aprobat prin Ordinul ANRE nr. 127/2021) are printre obiective evitarea barierelor nejustificate la intrarea pe piata a noilor operatori si promovarea lichiditatii pietei de echilibrare. Acelasi regulament mentioneaza explicit facilitarea participarii locurilor de consum, inclusiv a instalatiilor de agregare si de stocare a energiei, in conditii de concurenta echitabile.

Aceasta formulare muta discutia din zona “agregatorul este o exceptie” in zona corecta: agregatorul este parte a arhitecturii de piata.

Flexibilitatea nu inseamna doar crestere de productie

Regulamentul FSE recunoaste ca energia de echilibrare poate fi furnizata in ambele sensuri, atat prin productie cat si prin consum:

Aceasta este exact zona in care agregatorul independent devine relevant: poate combina active diferite care, individual, sunt prea mici sau prea variabile, dar impreuna formeaza o resursa flexibila ofertabila.

Cine poate deveni FSE

Regulamentul prevede ca pot deveni FSE persoanele fizice sau juridice care detin sau gestioneaza locuri de consum, instalatii de producere si/sau unitati de stocare, precum si agregatorii.

Deci: rolul de FSE nu este rezervat exclusiv producatorului traditional. Agregatorul este recunoscut ca participant posibil la piata de echilibrare.

GFR-ul permite agregarea de active diferite

Grupul de furnizare a rezervelor (GFR) permite tratarea unui ansamblu de active ca o resursa operationala. Intr-un GFR pot intra unitati generatoare, consumatoare, instalatii de stocare sau combinatii — permitand modelul de portofoliu:

• Parc PV

• Baterie

• Consumator activ

• Activ hibrid PV + stocare

• Alte resurse flexibile

Calificarea tehnica — poarta de intrare

Procesul de calificare cuprinde calificarea tehnica si inregistrarea pe piata de echilibrare prin semnarea conventiei de participare la PE. OTS trebuie sa stie ca resursa poate livra ceea ce promite: timp de activare, putere, durata, telemetrie, control, masurare, disponibilitate.

Paradoxul

Cadrul pare favorabil: agregarea e recunoscuta, consumul poate participa, stocarea e inclusa, GFR-ul permite gruparea, barierele nejustificate trebuie evitate. Si totusi, operabilitatea agregatorului independent ramane incerta — pentru ca dupa recunoastere si calificare, trebuie parcurse mecanisme foarte concrete (PRE, NP, baseline, SB) care nu sunt inca complet clarificate.

4. Arhitectura FSE – PRE – SB: fluxul complet

De ce FSE-ul nu oferteaza “in aer”

Regulamentul FSE spune explicit: FSE atribuie ofertele de energie de echilibrare numai PRE din care face parte. In cazul unui agregator care preia rolul de FSE pentru un GFR cu puncte de masura in mai multe PRE-uri, acesta ajusteaza pozitia neta contractuala intre respectivele PRE-uri prin notificari ulterioare intervalului de decontare.

Aceasta prevedere spune trei lucruri esentiale:

1. Oferta FSE trebuie atribuita unei PRE

2. Daca GFR-ul are puncte in mai multe PRE-uri, trebuie facuta ajustare intre PRE-uri

3. Legislatia recunoaste situatia agregatorului care opereaza flexibilitate peste granitele unui singur portofoliu de echilibrare

Cele doua modele de operare

Model A --- Agregatorul are PRE proprie (robust)
Agregator --> FSE --> PRE agregator --> PE --> activare --> SB/decontare

Model B --- Agregatorul nu are PRE proprie (fragil)
Agregator --> FSE --> PRE terta --> PE --> activare --> dependenta de PRE pentru date/SB

Modelul A este mult mai robust. Agregatorul care are PRE proprie poate controla direct: atribuirea ofertelor, corelatia DD cu programul activelor, primirea activarilor, calculul energiei activate, defalcarea pe active si PRE-uri, notificarea SB, gestionarea dezechilibrelor si decontarea.

Modelul B functioneaza doar daca exista reguli clare, contracte standard, acces la date si obligatie de cooperare intre PRE-uri.

Fluxul operational complet (11 pasi)

Detaliu pe fiecare pas

Pasul 1 — Mandatul clientului. Clientul detine sau opereaza un activ flexibil si mandateaza agregatorul pentru valorificarea flexibilitatii. Mandatul acopera: dreptul de monitorizare, colectare date, transmitere comenzi, includere in UFR/GFR, ofertare, participare la activari, primire masuratori si decontare.

Pasul 2 — Identificarea contextului de piata. Pentru fiecare punct de masura se identifica: furnizorul, PRE-ul, tipul activului, existenta NP individuale, existenta program UFR/GFR, capacitatea de control.

Pasul 3 — Formarea UFR/GFR. Agregatorul transforma activele intr-o resursa calificabila. Fiecare activ trebuie descris tehnic: putere disponibila, directii de flexibilitate, timp de activare, durata, telemetrie, comanda, masurare, apartenenta la PRE, existenta sau inexistenta NP individuale.

Pasul 4 — Calificarea tehnica. OTS verifica daca activul poate raspunde la comanda, respecta timpul de activare, poate mentine livrarea, are telemetrie, masurare si comunicatie.

Pasul 5 — Conectare la PRE. FSE-ul nu poate oferta independent de PRE. Agregatorul are nevoie fie de PRE proprie (cea mai robusta forma), fie de integrare clara intr-o PRE existenta.

Pasul 6 — DD si oferte. Declaratia de disponibilitate arata ce poate livra UFR/GFR pe fiecare interval de decontare. Oferta de energie de echilibrare transforma disponibilitatea intr-un produs de piata, atribuit PRE-ului agregatorului.

Pasul 7 — Activarea OTS. Daca oferta este selectata, OTS emite dispozitia de activare. Agregatorul intra in faza de livrare.

Pasul 8 — Executia. Agregatorul trimite comenzi prin EMS, urmareste raspunsul, inregistreaza telemetria si salveaza toate datele relevante (momentul activarii, setpoint, sens, volum, loguri EMS, versiunea baseline-ului).

Pasul 9 — Masurare si calcul. Se determina energia efectiv livrata. Formula centrala: q = M - Ns unde:
  q  = energia activata
  M  = energia masurata efectiv
  Ns = referinta / baseline-ul fara activare

Pasul 10 — Defalcare si SB. Daca GFR-ul contine puncte de masura in mai multe PRE-uri, energia activata se defalca pe PRE-uri si se notifica sub forma de SB.

Pasul 11 — Dezechilibre. ODDPRE foloseste pozitiile contractuale ajustate pentru calculul dezechilibrelor. Cu SB corect, fiecare PRE suporta pozitia care ii apartine.

Exemplu: defalcarea pe PRE-uri

GFR agregator:
  POD 1 in PRE agregator   -->  q1 = 0,10 MWh
  POD 2 in PRE furnizor A  -->  q2 = 0,08 MWh
  POD 3 in PRE furnizor B  -->  q3 = 0,07 MWh

q total = q1 + q2 + q3 = 0,25 MWh

SB-uri:
  PRE furnizor A --> PRE agregator: 0,08 MWh
  PRE furnizor B --> PRE agregator: 0,07 MWh

Unde se blocheaza fluxul astazi

5. Notificarile de program si limita NP individuale

Ce contine NP

Notificarea de program este modul prin care PRE-ul comunica catre OTS pozitia programata pe intervale de decontare. Conform Regulamentului PRE, NP contine:

1. Productia/consumul planificat pentru fiecare UFR/GFR

2. Productia planificata individual pentru anumite unitati (> 4 MW necalificate, > 1,5 MW calificate RSF)

3. Productia planificata insumata pentru restul unitatilor

4. Prognoza insumata de consum pentru consumatorii fara calificare tehnica

5. Schimburile bloc cu alte PRE-uri

6. Importurile si exporturile

Diferenta critica: active cu NP vs. active fara NP

Aceasta structura creeaza o diferenta operationala majora:

Active cu program individual sau UFR/GFR — cazul cel mai curat

Daca agregatorul opereaza un GFR calificat cu program notificat, referinta operationala este clara:

Referinta = programul notificat al UFR/GFR inainte de activare
Energie activata = masurare reala - program notificat

Exemplu:

SB-ul poate fi justificat usor, pentru ca exista o referinta programata.

Consumatorii fara calificare tehnica — zona cea mai sensibila

Regulamentul PRE prevede ca NP include prognoza insumata de consum pentru toti consumatorii fara calificare tehnica. Un consumator activ fara calificare tehnica individuala nu apare cu o nota de program proprie — este inclus in prognoza agregata a PRE-ului furnizorului.

Pentru agregator, aceasta creeaza blocajul tipic:

Clientul are flexibilitate               --> DA
Agregatorul are mandat             --> DA
EMS-ul poate comanda activul  --> DA
Masurarea poate arata variatia  --> DA
Exista NP individuala                  --> NU
--> Nevoie de baseline reglementat

Distinctia esentiala: “activ flexibil” vs. “activ agregabil operational”

Activ flexibil - Poate modifica productia, consumul sau stocarea la comanda

Activ agregabil operational - Poate fi programat, masurat, validat, defalcat pe PRE-uri si decontat

Pentru activele cu NP individuala, trecerea de la flexibil la agregabil operational este mai usoara. Pentru activele fara NP individuala, sunt necesare reguli suplimentare — in special o metodologie de baseline.

Active fara NP: de ce nu trebuie fortata programarea individuala in DAMAS

Nu toate activele flexibile trebuie transformate in unitati programate individual in DAMAS. Pentru agregare la scara, este mult mai util un mecanism prin care activele mici sau hibride pot fi declarate ca unitati tehnice flexibile, fara a inlocui NP-ul PRE-ului:

NP / DAMAS - Pozitia contractuala a PRE-ului
Unitate tehnica flexibila - Activul controlat de agregator
Baseline tehnic - Referinta fara activare
Delta - Energia efectiv activata
SB - Ajustarea pozitiei intre PRE-uri

Aceasta separare este esentiala: NP-ul ramane instrumentul de programare al PRE-ului, baseline-ul devine instrumentul de calcul al activarii, SB-ul devine instrumentul de corectie.

6. Baseline-ul: piesa lipsa dintre masurare si schimb bloc

De ce masurarea nu este suficienta

Masurarea spune ce s-a intamplat fizic. Dar pentru piata trebuie sa stim ce parte din ceea ce s-a intamplat este efectul activarii agregatorului.

Exemplu:

Aceeasi masurare bruta (1,00 –> 0,80 MW) poate insemna trei cantitati activate complet diferite. Fara baseline, cele trei interpretari pot fi toate sustinute. Pentru decontare, asta este inacceptabil.

Formula corecta

q = M - Ns

unde:

q  = energia activata
M  = energia masurata efectiv
Ns = referinta / baseline-ul fara activare (ce ar fi facut activul daca nu era activat)

NU: activare = masurare inainte - masurare dupaCI: activare = masurare reala - referinta fara activare

Metodologii de baseline pe tip de activ

Baterii (cel mai clar caz)

O baterie poate fi agregata robust chiar fara NP individuala daca exista: masurare putere, energie, SOC, EMS/BMS, setpoint, loguri de comanda, timestamp-uri.

Baseline: programul EMS inghetat inainte de activare sau punctul de operare imediat anterior.

Exemplu:
  Bateria incarca inainte cu 300 kW
  Agregatorul opreste incarcarea
  Delta = 0 - (-300) = +300 kW crestere de putere
  Pe 15 minute: 300 kW x 0,25 h = 0,075 MWh

PV-uri

Baseline: productia disponibila fara curtailment.

• Daca invertorul ofera P_available: PV_ref = P_available

• Daca nu: referinta calculata din iradiere locala + temperatura + model tehnic calibrat

Curtailment validat = PV_ref - PV_masurat

Fara P_available sau iradiere locala, curtailment-ul este greu de aparat — scaderea productiei poate fi confundata cu variatie meteo.

Consum controlabil

Baseline: punctul de operare inainte de activare sau programul tehnic al echipamentului.

Consumul necontrolat al locatiei nu trebuie atribuit agregatorului.

Active hibride PV + stocare + consum

SB = delta_PV_controlata
   + delta_baterie_controlata
   + delta_consum_controlabil

NU intra in SB:
  - consumul general necontrolat
  - eroarea de forecast PV necontrolata
  - variatiile meteo nedovedite
  - abaterea totala a PCC

Metoda hibrida: snapshot + forecast (cea mai robusta)

Porneste de la starea reala imediat inainte de activare si o proiecteaza cu variatia naturala estimata prin forecast:

Ns(t) = P_pre + [Forecast(t) - Forecast(T0)]

unde:
 P_pre       = puterea medie masurata inainte de activare
 Forecast(t) = forecastul fara activare pentru momentul t
 Forecast(T0) = forecastul fara activare la momentul activarii

Exemplu:

P_pre = +500 kW
Forecast(T0) = +480 kW
Forecast(T+15) = +420 kW

Variatie naturala: +420 - 480 = -60 kW
Baseline la T+15: +500 - 60 = +440 kW

Astfel, baseline-ul nu ramane blocat la 500 kW, dar nici nu ignora starea reala de dinaintea activarii.

Regula de aur: baseline-ul trebuie inghetat inainte de rezultat

Orice metoda este aleasa, baseline-ul trebuie stabilit sau inghetat inainte sa fie cunoscut rezultatul activarii. Altfel, apare riscul de ajustare retroactiva.

Un sistem robust trebuie sa salveze:

• Momentul activarii si lista punctelor de masura

• Metoda baseline si valorile pre-activare

• Forecastul folosit si programul EMS relevant

• Volumul comandat de OTS si sensul activarii

• Timestamp, versiune algoritm, jurnal de audit

Schimbul bloc: mecanismul de corectie intre PRE-uri

SB-ul ajusteaza pozitia neta contractuala intre PRE-uri dupa activare. Fara SB, activarea ramane “incurcata” intre doua perimetre de echilibrare.

Sensul SB-ului

Principii de plafonare

• Fara activare = nu exista SB de activare

• Activare partiala = se transfera doar cantitatea livrata si validata

• SB plafonat: SB = min(delta validata, cantitatea activata comandata)

Aceasta evita doua erori: transferul prin SB a variatiilor naturale si transferul automat al volumului activat chiar daca nu a fost livrat integral.

De ce baseline-ul este problema juridica, nu doar tehnica

De baseline depinde: cat incaseaza agregatorul, ce dezechilibru ramane la PRE-ul furnizorului, ce pozitie contractuala se muta prin SB, ce cantitate este decontata, ce poate contesta fiecare parte si cat risc isi asuma clientul.

Agregarea independenta nu poate scala pe baza de interpretari bilaterale. Are nevoie de o metodologie standard, publica si aplicabila nediscriminatoriu.

7. Cooperare intre PRE-uri, acces la date si riscul de blocare concurentiala

Problema invizibila: accesul la date

Un agregator poate avea mandat, control tehnic si masurare locala. Dar daca activul se afla in PRE-ul altui participant, agregatorul nu are automat acces la toate datele necesare pentru calculul complet al activarii si al SB-ului.

Date minime necesare:

Fara aceste date, fluxul nu se inchide. Poate exista comanda tehnica, dar nu exista regularizare robusta.

Doua tipuri de blocaj

Conflictul de interese structural

Un furnizor sau PRE poate fi simultan: furnizorul de energie al clientului, PRE-ul in care e inclus clientul, participant interesat sa ofere propriile servicii de flexibilitate si entitate care detine datele necesare agregatorului.

Daca furnizorul/PRE-ul furnizorului poate refuza cooperarea, agregatorul nu concureaza pe calitatea serviciului, ci pe capacitatea de a obtine acordul unui participant care poate avea interes sa il blocheze. Aceasta nu este concurenta loiala.

Blocajul nu trebuie sa fie explicit. Poate aparea prin mecanisme aparent neutre:

• Intarzierea confirmarii mandatului

• Refuzul schimbului de date

• Contestarea sistematica a baseline-ului

• Refuzul procesarii SB

• Solicitarea unor conditii comerciale disproportionate

• Invocarea lipsei NP individuale sau a metodologiei

Fiecare punct poate parea minor. Impreuna, pot face agregarea independenta nefunctionala.

Principiul corect: verificare, nu veto

Contestatia trebuie sa fie procedurala, nu discretionara.

Motive legitime de contestare: - Date lipsa sau masurare invalida - Baseline calculat gresit - Activare in interval gresit - Lipsa mandat sau dubla contabilizare - Delta calculata peste cantitatea activata

Motive nelegitime: - “Nu dorim agregatorul” - “Clientul este in portofoliul nostru” - “Preferam sa oferim noi serviciul” - “Nu acceptam fara motiv metodologia standard”

Ce ar trebui standardizat: obligatia de cooperare intre PRE-uri

ANRE ar trebui sa clarifice o obligatie minima de cooperare intre PRE-uri cand un activ din portofoliul unei PRE este mandatat catre un agregator care opereaza prin alta PRE:

1. Obligatia de identificare a punctelor de masura si a PRE-ului aferent

2. Obligatia de schimb de date pentru activari validate

3. Format standard pentru datele necesare calculului SB

4. Termene clare pentru transmiterea datelor si notificarea SB

5. Metodologie standard pentru baseline

6. Drept de verificare ex-post, fara veto ex-ante

7. Procedura de contestatie motivata

8. Mecanism rapid de solutionare a disputelor

9. Consecinte pentru refuz nejustificat de cooperare

Un contract-cadru obligatoriu intre PRE-uri ar fi cea mai practica solutie — cu continut minim reglementat, fara negociere de la zero pentru fiecare client.

Lectia din Germania si Franta

Lectia comuna: agregatorul trebuie sa poata opera activul flexibil al clientului fara sa fie obligat sa preia intreaga pozitie energetica a clientului. Controlam delta, nu intreaga locatie.

Cercul vicios al accesului operational

Acesta nu este doar o problema administrativa. Este o bariera de intrare in piata.

8. Modelul operational propus si solicitari catre ANRE, Transelectrica si OPCOM

Principiul central

Agregatorul raspunde pentru delta activelor flexibile pe care le controleaza, nu pentru intreaga abatere a locatiei clientului.

Aceasta formulare separa corect responsabilitatile:

Unitatea tehnica flexibila — conceptul cheie

Cheia este introducerea explicita a unitatii tehnice flexibile controlate de agregator. Aceasta nu trebuie sa fie neaparat o unitate programata individual in DAMAS.

Conditii cumulative:

1. Mandatata de client catre agregator

2. Controlabila tehnic

3. Monitorizata de agregator

4. Punct de masura sau submasurare auditabila

5. Baseline tehnic determinabil

6. Poate genera o delta de activare verificabila

7. Poate fi asociata unei PRE pentru regularizare prin SB

Arhitectura completa propusa

Cele 5 principii ale modelului

Principiul 1 — Clientul poate mandata agregatorul. Furnizorul e informat si protejat, dar nu poate bloca arbitrar.

Principiul 2 — Agregatorul controleaza unitati tehnice, nu toata locatia. Restul ramane in responsabilitatea PRE-ului furnizorului. Aceasta permite agregare fara schimbarea furnizorului.

Principiul 3 — Lipsa NP individuale nu exclude agregarea. NP ramane instrumentul PRE-ului. Baseline-ul tehnic devine instrumentul de calcul. SB-ul devine instrumentul de corectie. NP ≠ baseline ≠ SB.

Principiul 4 — SB-ul muta doar delta controlata. Nu abaterea totala a locatiei, nu eroarea de prognoza, nu consumul necontrolat.

Principiul 5 — PRE-ul furnizorului verifica, dar nu blocheaza. Verificare + contestatie motivata, nu veto ex-ante.

Cerinte minime de masurare pe tip de activ

Format standard de date (propunere)

Intrebari concrete catre ANRE

Intrebari concrete catre Transelectrica / OTS 

Intrebari concrete catre OPCOM

Intrebarea centrala

Poate un agregator independent sa transforme o activare tehnic valida a unei unitati flexibile intr-o cantitate de piata regularizabila prin SB, fara sa depinda de veto-ul PRE-ului furnizorului?

Daca raspunsul este da, Romania are nevoie de proceduri clare. Daca raspunsul este nu, agregarea independenta ramane limitata la cazuri in care agregatorul controleaza si PRE-ul, si portofoliul, si programarea. Ar fi o piata mult mai ingusta decat cea dorita de legislatia europeana.

Concluzie

Romania are deja baza juridica pentru agregare independenta. Avem FSE, GFR, PRE, NP si SB. Avem texte care includ consumul, stocarea si agregatorii. Avem obiectivul explicit de evitare a barierelor nejustificate.

Dar aceste resurse nu vor intra in piata daca sunt tratate doar prin logica traditionala a unitatilor mari, cu program individual si control centralizat.

Agregarea moderna are nevoie de o logica noua:

• Unitati tehnice flexibile

• Masurare digitala si EMS

• Baseline tehnic verificabil

• Delta validata si plafonata

• Regularizare intre PRE-uri prin SB

Aceasta nu slabeste responsabilitatea echilibrarii. Din contra, o face mai precisa.

Agregatorul independent nu cere sa preia pozitia furnizorului. Cere sa poata valorifica, cu mandatul clientului, delta masurata a activelor flexibile pe care le controleaza. Restul ramane la furnizor. Delta se regularizeaza prin SB. Furnizorul verifica, dar nu blocheaza.

Aceasta este diferenta dintre o piata inchisa si o piata reala de flexibilitate.